În înfăptuirile mari e greu să fii pe placul tuturor.

(Solon, FI., 5, 6)

Să nu încetăm de a face bine.

(Plutarchus, Epicur., 17, 4)

Toate gândurile şi faptele noastre trebuie îndreptate spre folosul vieţii.

(Tacitus, Dialogus)

Orice om să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie.

(Ν. Τ. Iacobi Epist., 1, 19)

Lucrurile nu trec drept ceea ce sunt, ci drept ceea ce par.

(Gracian, Or., 130)

Toţi uită binele ce li s-a făcut.

(Menander, Mon., 170)

Inima fiecăruia se bucură de altceva.

(Archilochus, Trim. iamb., 37)

Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuşi: trebuie să-i întindă mâna cineva, să-l scoată cineva.

(Seneca, Epist., 52, 2)

Mulţi sunt prieteni la mâncare şi la băutură, dar la o treabă serioasă mai puţini.

(Theognis, Seni., 115 sq).

Cei mai mulţi judecă pe oameni după faima pe care o au sau după avere.

(La Rochefoucauld, Max., 212)

Toate avantajele omeneşti se pierd în lipsa calităţilor care le procură.

(Vauvenargues, Réfl., 372)

Adesea costă cel mai scump lucrul pentru care nu se dă nimic.

(Seneca, Episl. 42, 8)

Bine pierzi bucuria acolo unde piere în acelaşi timp şi durerea.

(Publ. Syrus, 80)

Beţia nu e altceva decât o nebunie voluntară.

(Seneca, Epist., 83, 18)

Bunul simţ exista; dar stătea ascuns de frica simţului comun.

(Manzoni, Prom., 32)

Pe cei aleşi unul îl critică tare, altul îl laudă.

(Theognis, 795)

Nimeni nu procedează atât de nimerit, încât să satisfacă pe toţi.

(Freidank, Besch., 119 sg.)

O singură dată dacă-l văd pe un om, cei înţelepţi ştiu cât preţuieşte.

(Pancatantra, 2, 79)

Încerc să adaptez situaţia la mine, iar nu pe mine la situaţie.

(Horatius, Epist., 1, 1, 19)

A fi foarte activ şi a vorbi foarte puţin despre sine.

(Sallustius, Iug., 6, 1)