În înfăptuirile mari e greu să fii pe placul tuturor.

(Solon, FI., 5, 6)

Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuşi: trebuie să-i întindă mâna cineva, să-l scoată cineva.

(Seneca, Epist., 52, 2)

A fi foarte activ şi a vorbi foarte puţin despre sine.

(Sallustius, Iug., 6, 1)

O singură dată dacă-l văd pe un om, cei înţelepţi ştiu cât preţuieşte.

(Pancatantra, 2, 79)

Nimeni nu procedează atât de nimerit, încât să satisfacă pe toţi.

(Freidank, Besch., 119 sg.)

Cei mai mulţi judecă pe oameni după faima pe care o au sau după avere.

(La Rochefoucauld, Max., 212)

Toţi uită binele ce li s-a făcut.

(Menander, Mon., 170)

Nimic nu-i contra aşteptării; trebuie să ne aşteptăm la orice.

(Euripides, Hyps., la Stobaeus, Flor., 110, 16)

Orice om să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie.

(Ν. Τ. Iacobi Epist., 1, 19)

Bunul simţ exista; dar stătea ascuns de frica simţului comun.

(Manzoni, Prom., 32)

Toate avantajele omeneşti se pierd în lipsa calităţilor care le procură.

(Vauvenargues, Réfl., 372)

Bine pierzi bucuria acolo unde piere în acelaşi timp şi durerea.

(Publ. Syrus, 80)

Mulţi sunt prieteni la mâncare şi la băutură, dar la o treabă serioasă mai puţini.

(Theognis, Seni., 115 sq).

Încerc să adaptez situaţia la mine, iar nu pe mine la situaţie.

(Horatius, Epist., 1, 1, 19)

Pe cei aleşi unul îl critică tare, altul îl laudă.

(Theognis, 795)

Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.

(Ovidius, Trist., 1, 1, 101)

Beţia nu e altceva decât o nebunie voluntară.

(Seneca, Epist., 83, 18)

Toate gândurile şi faptele noastre trebuie îndreptate spre folosul vieţii.

(Tacitus, Dialogus)

Adesea costă cel mai scump lucrul pentru care nu se dă nimic.

(Seneca, Episl. 42, 8)

Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

(Mathaeus, 22, 14)