Să nu încetăm de a face bine.

(Plutarchus, Epicur., 17, 4)

Frumos lucru e adevărul şi durabil; însă nu e acceptat uşor.

(Platon, la Diogenes Laertius, 3, 26)

Încerc să adaptez situaţia la mine, iar nu pe mine la situaţie.

(Horatius, Epist., 1, 1, 19)

Bine pierzi bucuria acolo unde piere în acelaşi timp şi durerea.

(Publ. Syrus, 80)

O singură dată dacă-l văd pe un om, cei înţelepţi ştiu cât preţuieşte.

(Pancatantra, 2, 79)

Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuşi: trebuie să-i întindă mâna cineva, să-l scoată cineva.

(Seneca, Epist., 52, 2)

Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

(Mathaeus, 22, 14)

Beţia nu e altceva decât o nebunie voluntară.

(Seneca, Epist., 83, 18)

Lucrurile nu trec drept ceea ce sunt, ci drept ceea ce par.

(Gracian, Or., 130)

Toate gândurile şi faptele noastre trebuie îndreptate spre folosul vieţii.

(Tacitus, Dialogus)

Bunul simţ exista; dar stătea ascuns de frica simţului comun.

(Manzoni, Prom., 32)

Cei mai mulţi judecă pe oameni după faima pe care o au sau după avere.

(La Rochefoucauld, Max., 212)

Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.

(Ovidius, Trist., 1, 1, 101)

Nimeni nu procedează atât de nimerit, încât să satisfacă pe toţi.

(Freidank, Besch., 119 sg.)

Orice om să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie.

(Ν. Τ. Iacobi Epist., 1, 19)

Nimic nu-i contra aşteptării; trebuie să ne aşteptăm la orice.

(Euripides, Hyps., la Stobaeus, Flor., 110, 16)

A fi foarte activ şi a vorbi foarte puţin despre sine.

(Sallustius, Iug., 6, 1)

Toţi uită binele ce li s-a făcut.

(Menander, Mon., 170)

Adesea costă cel mai scump lucrul pentru care nu se dă nimic.

(Seneca, Episl. 42, 8)

În înfăptuirile mari e greu să fii pe placul tuturor.

(Solon, FI., 5, 6)