În înfăptuirile mari e greu să fii pe placul tuturor.

(Solon, FI., 5, 6)

Să nu încetăm de a face bine.

(Plutarchus, Epicur., 17, 4)

Cei mai mulţi judecă pe oameni după faima pe care o au sau după avere.

(La Rochefoucauld, Max., 212)

Nimeni nu procedează atât de nimerit, încât să satisfacă pe toţi.

(Freidank, Besch., 119 sg.)

Toate gândurile şi faptele noastre trebuie îndreptate spre folosul vieţii.

(Tacitus, Dialogus)

Inima fiecăruia se bucură de altceva.

(Archilochus, Trim. iamb., 37)

Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuşi: trebuie să-i întindă mâna cineva, să-l scoată cineva.

(Seneca, Epist., 52, 2)

Adesea costă cel mai scump lucrul pentru care nu se dă nimic.

(Seneca, Episl. 42, 8)

Orice om să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie.

(Ν. Τ. Iacobi Epist., 1, 19)

Lucrurile nu trec drept ceea ce sunt, ci drept ceea ce par.

(Gracian, Or., 130)

De cele mai adeseori trebuie să li se facă oamenilor binele cu sila.

(Manzoni, Prom., 27)

Beţia nu e altceva decât o nebunie voluntară.

(Seneca, Epist., 83, 18)

Încerc să adaptez situaţia la mine, iar nu pe mine la situaţie.

(Horatius, Epist., 1, 1, 19)

Bunul simţ exista; dar stătea ascuns de frica simţului comun.

(Manzoni, Prom., 32)

O singură dată dacă-l văd pe un om, cei înţelepţi ştiu cât preţuieşte.

(Pancatantra, 2, 79)

Toate avantajele omeneşti se pierd în lipsa calităţilor care le procură.

(Vauvenargues, Réfl., 372)

Toţi uită binele ce li s-a făcut.

(Menander, Mon., 170)

Pe cei aleşi unul îl critică tare, altul îl laudă.

(Theognis, 795)

Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

(Mathaeus, 22, 14)

Bine pierzi bucuria acolo unde piere în acelaşi timp şi durerea.

(Publ. Syrus, 80)