Orice om să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie.

(Ν. Τ. Iacobi Epist., 1, 19)

Toate avantajele omeneşti se pierd în lipsa calităţilor care le procură.

(Vauvenargues, Réfl., 372)

Cei mai mulţi judecă pe oameni după faima pe care o au sau după avere.

(La Rochefoucauld, Max., 212)

Adesea costă cel mai scump lucrul pentru care nu se dă nimic.

(Seneca, Episl. 42, 8)

Lucrurile nu trec drept ceea ce sunt, ci drept ceea ce par.

(Gracian, Or., 130)

Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

(Mathaeus, 22, 14)

Toţi uită binele ce li s-a făcut.

(Menander, Mon., 170)

Încerc să adaptez situaţia la mine, iar nu pe mine la situaţie.

(Horatius, Epist., 1, 1, 19)

În înfăptuirile mari e greu să fii pe placul tuturor.

(Solon, FI., 5, 6)

Mulţi sunt prieteni la mâncare şi la băutură, dar la o treabă serioasă mai puţini.

(Theognis, Seni., 115 sq).

A fi foarte activ şi a vorbi foarte puţin despre sine.

(Sallustius, Iug., 6, 1)

Bine pierzi bucuria acolo unde piere în acelaşi timp şi durerea.

(Publ. Syrus, 80)

Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuşi: trebuie să-i întindă mâna cineva, să-l scoată cineva.

(Seneca, Epist., 52, 2)

Beţia nu e altceva decât o nebunie voluntară.

(Seneca, Epist., 83, 18)

O singură dată dacă-l văd pe un om, cei înţelepţi ştiu cât preţuieşte.

(Pancatantra, 2, 79)

Inima fiecăruia se bucură de altceva.

(Archilochus, Trim. iamb., 37)

Nimeni nu procedează atât de nimerit, încât să satisfacă pe toţi.

(Freidank, Besch., 119 sg.)

Pe cei aleşi unul îl critică tare, altul îl laudă.

(Theognis, 795)

Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.

(Ovidius, Trist., 1, 1, 101)

Toate gândurile şi faptele noastre trebuie îndreptate spre folosul vieţii.

(Tacitus, Dialogus)