A fi foarte activ şi a vorbi foarte puţin despre sine.

(Sallustius, Iug., 6, 1)

Bunul simţ exista; dar stătea ascuns de frica simţului comun.

(Manzoni, Prom., 32)

O singură dată dacă-l văd pe un om, cei înţelepţi ştiu cât preţuieşte.

(Pancatantra, 2, 79)

Încerc să adaptez situaţia la mine, iar nu pe mine la situaţie.

(Horatius, Epist., 1, 1, 19)

Adesea costă cel mai scump lucrul pentru care nu se dă nimic.

(Seneca, Episl. 42, 8)

Nimic nu-i contra aşteptării; trebuie să ne aşteptăm la orice.

(Euripides, Hyps., la Stobaeus, Flor., 110, 16)

Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.

(Ovidius, Trist., 1, 1, 101)

Nimeni nu procedează atât de nimerit, încât să satisfacă pe toţi.

(Freidank, Besch., 119 sg.)

Să nu încetăm de a face bine.

(Plutarchus, Epicur., 17, 4)

Orice om să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie.

(Ν. Τ. Iacobi Epist., 1, 19)

Beţia nu e altceva decât o nebunie voluntară.

(Seneca, Epist., 83, 18)

Lucrurile nu trec drept ceea ce sunt, ci drept ceea ce par.

(Gracian, Or., 130)

Toate avantajele omeneşti se pierd în lipsa calităţilor care le procură.

(Vauvenargues, Réfl., 372)

Toţi uită binele ce li s-a făcut.

(Menander, Mon., 170)

Frumos lucru e adevărul şi durabil; însă nu e acceptat uşor.

(Platon, la Diogenes Laertius, 3, 26)

Mulţi sunt prieteni la mâncare şi la băutură, dar la o treabă serioasă mai puţini.

(Theognis, Seni., 115 sq).

De cele mai adeseori trebuie să li se facă oamenilor binele cu sila.

(Manzoni, Prom., 27)

Bine pierzi bucuria acolo unde piere în acelaşi timp şi durerea.

(Publ. Syrus, 80)

Pe cei aleşi unul îl critică tare, altul îl laudă.

(Theognis, 795)

Toate gândurile şi faptele noastre trebuie îndreptate spre folosul vieţii.

(Tacitus, Dialogus)