Nimeni nu procedează atât de nimerit, încât să satisfacă pe toţi.

(Freidank, Besch., 119 sg.)

Nimic nu-i contra aşteptării; trebuie să ne aşteptăm la orice.

(Euripides, Hyps., la Stobaeus, Flor., 110, 16)

Inima fiecăruia se bucură de altceva.

(Archilochus, Trim. iamb., 37)

Să nu încetăm de a face bine.

(Plutarchus, Epicur., 17, 4)

Mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

(Mathaeus, 22, 14)

Orice om să fie grabnic să asculte, zăbavnic să vorbească, zăbavnic la mânie.

(Ν. Τ. Iacobi Epist., 1, 19)

Adesea costă cel mai scump lucrul pentru care nu se dă nimic.

(Seneca, Episl. 42, 8)

Toate gândurile şi faptele noastre trebuie îndreptate spre folosul vieţii.

(Tacitus, Dialogus)

Lucrurile nu trec drept ceea ce sunt, ci drept ceea ce par.

(Gracian, Or., 130)

Toate avantajele omeneşti se pierd în lipsa calităţilor care le procură.

(Vauvenargues, Réfl., 372)

Încerc să adaptez situaţia la mine, iar nu pe mine la situaţie.

(Horatius, Epist., 1, 1, 19)

Pe cei aleşi unul îl critică tare, altul îl laudă.

(Theognis, 795)

Frumos lucru e adevărul şi durabil; însă nu e acceptat uşor.

(Platon, la Diogenes Laertius, 3, 26)

Bunul simţ exista; dar stătea ascuns de frica simţului comun.

(Manzoni, Prom., 32)

Toţi uită binele ce li s-a făcut.

(Menander, Mon., 170)

Numai vezi să nu faci rău, în timp ce vrei să fii de folos.

(Ovidius, Trist., 1, 1, 101)

De cele mai adeseori trebuie să li se facă oamenilor binele cu sila.

(Manzoni, Prom., 27)

A fi foarte activ şi a vorbi foarte puţin despre sine.

(Sallustius, Iug., 6, 1)

Cei mai mulţi judecă pe oameni după faima pe care o au sau după avere.

(La Rochefoucauld, Max., 212)

Beţia nu e altceva decât o nebunie voluntară.

(Seneca, Epist., 83, 18)